Paul Goma tot la Paris, 75 de ani

Articol publicat in: Cultura


Dator?m României de peste Prut oameni de cultur? originali, liberi pân? la anarhism ?i totu?i capabili de disciplina sau jertfa operei vaste: Ha?deu, Stere, Zamfir Arbore, Pan Halippa, Paul Goma, Iurie Colesnic (c?ruia îi salut?m al optulea volum din Basarabia necunoscut?), Mihai Cimpoi ?i destui al?ii, de?i în istoriile literare vaste, scriitorii basarabeni, luptând mai mult pentru limb?, nu prea escaladeaz? statutul de autor de dic?ionar, a?a ?i explicându-se, poate, de ce dac? tastezi pe motorul de c?utare Humanitas vorba “Basarabia” nu g?se?ti decât Istoria lui Ion Nistor, îngrijit? de Stelian Neagoe acum vreo dou?zeci de ani.
Deosebirea dintre c?rturarul basarabean ?i specia bucure?tean? ce se poate preta s?-?i calculeze, cu piele de iepure sau de vulpoi în spinare, cam cât ne-ar costa Unirea, sau un r?zboi economic cu Rusia, este c? primul nu se mai teme de imperialistul rus sau bol?evic, deci nu se teme de nimeni, a?a c? va merge cu adev?rul lui pân? în pânzele albe, ca r?ze?ii sadovenieni. Iat? de ce Chi?in?ul este l??it cu parcuri cam cât tot Bucure?tiul, la o popula?ie de vreo trei ori mai mic?: mândra capital? de pe Bâc ignor? amenin?area c? vor t?ia prietenii cei uria?i energia troleibuzelor. Las’ c?-i bine!
Ace?ti profesioni?ti ai libert??ii, intelectualii basarabeni, au orgoliul na?ional ?i seme?ia micii nobilimi cert române?ti a mazililor (v. online Mircea Rusnac: Organizarea Basarabiei – R?ze?ii ?i mazilii), a?a c? nu era de a?teptat ca Paul Goma, nemembru al Asocia?iei Fo?tilor De?inu?i Politici din România, s?-?i cer?easc? de la scriitorii ?i politicienii în putere fireasca reprimire în Uniune ?i în RO, cu restituirea drepturilor materiale, morale furate sub bol?evism. Nu a f?cut-o în 2006 când cu admiterea în Comisia Tism?neanu de condamnare solemn? a comunismului, iar în aprilie 1994 i-a contestat într-o memorabil? scrisoare lui Iliescu ?i regimului acestuia chiar calitatea juridic? ?i moral? de a anula condamnarea sa din 1957, cu toate c? ce tip?rise în acei ani prielnici editurilor nu-i va aduce venituri în 1995 nici cât s?-?i poat? cump?ra un calculator, ba chiar de 23 august, urât? zi, va fi evacuat din locuin?? pentru neplata chiriei, trebuind a sta la hotel ?i pe la prieteni pân?-n decembrie! (Spre deosebire de al?i opozan?i, reali sau închipui?i, care î?i rostuiser? deja, cât de cât, familiile dup? înlocuirea lui Ceau?escu cu Iliescu. De! A nu pricepe c? politica e arta compromisului, cost?!)
S? nu uit?m nici argumentul c? anul 1989 l-a g?sit pe intransigentul Paul Goma în conflict cu îns??i Europa Liber?, apropo de o “americanizare”, instrumentat? ?i de la Bucure?ti, vizând suprimarea celebrelor emisiuni semnate de Monica Lovinescu ?i Virgil Ierunca .
?i nimeni nu poate ignora “A doua disiden?? a lui Paul Goma”, indubitabil mai important? decât opozi?ia la ceau?ism, h?r?uiala sa cu mai toat? intelectualitatea activ? civic ?i politic, certând orice compromis vechi sau nou cu securitatea ?i nomenclatura bol?evic?, ruperea tuturor pun?ilor producându-se în februarie 1997, odat? cu publicarea de c?tre Dan Petrescu la Nemira a Jurnalului I-II-III, într-un moment în care nu pu?ini lupt?tori ar fi visat s? se aranjeze cu abia instalata nou? putere CDR! S-a configurat atunci, pe vecie, modelul de analiz? politic? românesc, est-etic, valabil ?i ast?zi, când am în?eles c? a judeca popoarele e rasism, responsabile fiind doar grupurile: politicienii sunt educa?i de clasa intelectual?, deci nimic nu se mi?c? f?r? complicitatea civic? a acesteia!

A?adar, nimeni s? nu a?tepte de la proscrisul Goma sugestii privind s?rb?torirea sa la 75 de ani. Nici nu cunoa?tem, dealtfel, s? se fi organizat vreodat? ceva pentru Doina Cornea , Dan Petrescu, László T?kés, Radu Filipescu, Vasile Paraschiv sau al?i p?str?tori ai demnit??ii române?ti.
Iar chestiunea moral? a Cet??ii Bucurescilor, pozi?ionarea Capitalei fa?? de judecata Istoriei ?i Literaturii, se tot agraveaz? ca-n istoria Floren?ei prin unele nota?ii din Jurnalul actual, 2010, precum: “m? tem c? nu mai apuc s?-mi v?d tip?rite Scrěsuri 1” (e în libr?rii!) sau, deloc mioritic, “crema?ia (…) ?i pres?rarea cenu?ei în valurile tulburoase ale Senei-apei-dulci”…
Fiindc? f?r? îndoial? c?, precum se asculta odinioar? Teze ?i antiteze la Paris, cititorul informat, fie profesionist fie vârstnic, mai frecventeaz? pe furi? situl webistic paulgoma.free.fr, spre a se amuza sau dimpotriv?, cu ce a mai editat întâiul mare clasic român ce-?i are free mai toat? Opera expus? publicului, oferind inclusiv spectacolul live al cre?terii ei – particularitate postmodernist? de invidiat de c?tre orice textualist.
Din acest Jurnal 2010, actualizat în 31 august, ?tim acum c? dup? ce România politic? ?i intelectual? nu a rezolvat problema recuper?rii celui mai neiubit dintre p?mânteni, uite c? nici micul pospai de la Chi?in?u cu întoarcerea la ba?tin? a scriitorului nu pare a urma programul de s?rb?torire la 75 de ani propus generos de academicianul Mihai Cimpoi.

Astfel, toat? românitatea se situeaz? într-o pozi?iune pitoreasc? ce-mi aminte?te rânjetul involuntar ce te cuprinde la Basilica di Santa Croce apropo de etalarea de c?tre fiorentini a regretului c? le lipse?te tocmai celebrul lor Dante.
Pentru c? steaua lui Paul Goma va cre?te în întunericul românesc, pe m?sur? ce drumul compromisurilor noastre se tot afund?. Dreptatea mazilului singuratic se vede orbitor în mizeria material?, moral? ?i intelectual?, ceau?ist?, a poporului nostru la anul 2010, explodeaz? în confirmarea CNSAS a suspiciunilor Goma, percepute cândva, la 1990, ca nebune?ti, privind megaintelectuali turn?tori sau r?sverificate cadre ale Free Europe agen?i bol?evici ?i, mai cu seam?, o sim?im noi cititorii în rodul derizoriu al marasmului, în Biafra spiritual? a ultimilor 20 de ani, de nu prea ai ce list? de lecturi s?-?i storci de la contemporani, nici o sutime din pibul spiritual al României Regale Mari în tot atât de scurte dou? decenii.

Tot ce e r?u, poate chiar controversatul derapaj, s-ar fi evitat dac? via?a noastr? intelectual? n-ar fi derapat ea îns??i, la col?ul de cotitur? din blestematul an 1998, care începe la 5 martie cu asasinarea mitului eminescian (prin celebra Dilem? 265) ?i sfâr?e?te la 2 decembrie, prin num?rul 48 presupus aniversar 80 ani de la Marea Unire al României Literare, acolo unde e strecurat celebrul mesaj Adio, domnule Goma!, pare-se titlu re-scris postmodern dup? o desp?r?ire Adio, Grobei! adresat? de Dorin Tudoran prin 1991, în Revista 22, criticului virulent al exilului de atunci, Nicolae Breban.
E adev?rat c? din 1990 pân? la 1996 unii dintre intelectualii publici valorificaser? deja, în Occident sau în RO, capitalul de notorietate cucerit civic, proces de institu?ionalizare des?vâr?it la 1997 sub regimul Emil Constantinescu, ?i c? nu mai era nici o nevoie de acele mar?uri ?i mitinguri grandioase la care gloata, cât se practica Luminarea Poporului, nu adera totu?i decât sub lozinci de un radicalism Goma, dar r?mâne suspect faptul c? nimeni nu s-a gândit, la col?ul de cotitur? din 1998, c? prin batjocorirea Poetului Na?ional, cu efecte devastatoare pentru unionismul basarabean, ?i prin interzicerea, doar pentru c? era incomod, practic în toate publica?iile Uniunii prin contagiune, a scriitorului Paul Goma, care era simbolul nostru al rezisten?ei la bol?evism, vor conduce în scurt? vreme la pr?bu?irea dramatic? a statutului C?rturarului în societate, la subsalarizarea lui ?i la îns??i dispari?ia sa de pe micul ecran al con?tiin?ei publice.
De notat c? nu exista în Textul s?u vreo suspiciune de antisemitism la 1998, iar ce scrie Paul Goma în Jurnal pe s?rite la 10 martie 1984 (!), despre la?itatea politicienilor români în vara lui 1940 ?i despre r?zbunarea pe evrei nevinova?i dup? trecerea antonescian? a Prutului anticipeaz? vorb? cu vorb? ce vor scrie megaintelectualii demitizatori dup? 1997 despre istoria recent? a românilor!

Înv??ând cele bune de la Moscova, înc? înainte de anul de cotitur? 1998 mai marii no?tri trebuia s? fac? pentru Soljeni?în al nostru ce au f?cut ru?ii pentru Goma al lor la Troi?e-Lîkovo, dovedind seriozitate profesional? ?i patriotism pân? ?i la nivelul serviciilor secrete.
Dac? Paul Goma ar fi primit (?i acceptat) pe undeva pe la Snagov o dace modest?, cu gr?dini?? pentru leu?tean ?i cu un coridor patriarhal ca la Mana lâng? Orhei, atunci multe s-ar fi schimbat pe la noi!
În primul rând, ar fi crescut prestigiul scriitorilor în RO, Literatura ar fi redevenit func?ional?, cetit? de norod, concret televiziunile ar fi cerut ?i p?rerea c?rturarilor despre tâmpeniile zilnice, iar ierarhia valorilor ar fi fost ameliorat?, pentru c? în lupta sa pentru democratizarea României, Paul Goma a scris, a acumulat vrând-nevrând, ?i un Text critic est-etic ce s-ar putea numi O istorie interesant? a literaturii române din ?ar? ?i din exil, consultarea sclipitoarei memorialistici-publicistici a exilatului fiind de mult o mai pl?cut? z?bav? decât r?sfoirea monotonului instrument de lucru întocmit de universitari ca pentru uz intern.
În al doilea rând, s-ar fi remodelat geografia turistic? concentra?ionar?. Pe lâng? Memorialul de la Sighet, care p?c?tuie?te prin elitism ?i pozi?ie ex-centric? la ce ?osele sunt, am mai fi avut altele, de pild? la Pite?ti (cu Reeducarea era logic a se începe), la subsolul Ceceului, la Jilava, la Canal, la Salcia, la Periprava, la Râmnicu S?rat, la Aiud ?i la Gherla. Astfel, occidentalul c?l?tor cu dare de mân? nu numai c? ar fi avut ce vedea în RO, dar ar fi ?i în?eles din Industria Mancurtiz?rii de ce România are dificult??i în construc?ia societ??ii civile, deci în integrarea european?, cu totul altele decât inferioritatea rasial? a locuitorilor ei sau un trecut istoric excremen?ial, cu radiografie de fecal?.
În fond, Programul politic al candidatului la pre?edin?ie Paul Goma din Scrěsuri II, sprijinit cumva ?i de criticul Nicolae Manolescu, este impresionant ?i azi, este cel mai pur din câte am citit în 20 de ani de pluralism. Pare scris de un Rege!

E de anticipat c? nimeni nu va putea ignora aceast? Oper?, cu mult mai important? pentru români decât e a lui Céline pentru oceanul literar francez.
Nu avem literatur? pe subiect concentra?ionar mai bun? decât a lui Paul Goma ?i, cumva surprinz?tor, Marin Preda înc? le pare actual cititorilor, de?i “Istoria critic? a literaturii române” canonizeaz? bizareria implicit? c? securitatea lui Ple?i??, Achim ?i Enoiu a evaluat corect lipsa de talent literar a lui Goma, uzurpatorul calit??ii de scriitor dovedindu-se cel mult un memorialist în exilul s?u “autoimpus”, iar pentru cine ?i-ar bate capul s?-i citeasc? pdf-urile „evident c? Goma, arestat ?i apoi silit s? se expatrieze, î?i confec?ioneaz? o biografie de rezistent ?i martir al comunismului“!
Dac? într-o zi Europa se va descotorosi de România, poate cu ceva ?pag? pe la politicieni ?i complicii lor intelectuali, cum procedeaz? Nicolas Sarkozy cu romii no?tri chiar în aceste zile de toamn?, atunci viitorul politic bucure?tean ar putea fi controlat de o emana?ie dincoace de Prut a partidului marxist-leninist al lui Voronin sau al lui Smirnov ?i nu e deloc un exemplu bun pentru tân?ra genera?ie idealist? ingratitudinea c? numai îl critic?m ?i îl critic?m pentru exces de temperament ?i personalitate pe curajosul scriitor Paul Goma, f?r? a ne mai aminti nici m?car cu o plac? memorial? în Aleea Compozitorilor c? a p?timit 75 de ani pentru noi.

Dup? atâtea nota?ii de genul “cred c? eu ar fi trebuit s? m? nasc evreu!” ?i nenum?rate replici ?i proteste ?i procese, percep?ia multor cititori r?mâne-va c? Paul Goma, în opera controversat?, e mai degrab? antiholocaustolog decât antisemit, ceea ce nu-i totuna, ?i mult? îng?duin?? vine ?i din situarea scriitorului, ca ?i Soljeni?în, dinaintea unui vid de cercetare istoric?, încât el se pronun?? din auzite nu din arhive când se gr?be?te a descrie literar invazia sovietic? stalinist? din iunie 1940, înainte ca dnii Andrei Cioroianu, Armand Go?u, Lucian Boia, Neagu Djuvara sau al?i profesioni?ti sau m?car ni?te cercet?tori oarecum priva?i ca Stoenescu, Cartianu ?i Moraru s? canonizeze adev?rul istoric.
În plus, se poate citi în retorica controversat? a lui Paul Goma ?i o contracarare a expulz?rii, la 2 decembrie 1998, practic prin contagiune din toate revistele Uniunii, o încercare ultim? de a r?mâne în con?tiin?a public? atunci când ?i se r?resc prietenii literari: f?r? astfel de excese, cine ?tie dac? am mai fi auzit de scriitorul care nu s-a temut de Ceau?escu!

T?cerea este arma feroce prin care se ucid scriitorii români între ei, mai ales când e vorba de a desemna intelectualul dominant.
C?ci for?a unei astfel de cenzuri este devastatoare, invidiabil? pân? ?i de securitate sau postsecuritate. Ce exemplu mai sugestiv avem în acest sens decât publicarea degeaba la Bucure?ti, nu de o editur? de autor ci de puternica Editur? Corint la recentul Bookfest, a c?r?ii Idolii forului, coordonat? de un universitar American (!), Sorin Adam Matei, ?i având printre colaboratori pe însu?i Michael Shafir de la Europa Liber?, f?r? ca punerea în discu?ie a structur?rii criptonomenclaturiste a vie?ii noastre megaintelectuale s? declan?eze obligatoria dezbatere cu adev?rat public?? Decât poate alt exemplu bizareria c? nu exist? reac?ie la incapacitatea puterii intelectuale de la Bucure?ti de a valorifica prompt momentul politic european Mihai Ghimpu, de dup? 7 aprilie 2009, înfiin?ând Institutul Cultural Român de la Chi?in?u, cu menirea de a se adresa pe în?eles nu numai românilor ci ?i popula?iei rusofone. Fiindc? bani s-ar g?si, ast?zi, când citim la tablet? c? pentru prima oar?, dup? mult? vreme, un guvern, guvernul Boc, ?i-a recunoscut obliga?iile fa?? de cultur? la întâlnirea din 25 august 2010 cu ?efii Alian?ei Na?ionale a Uniunilor de Crea?ie, urmând a se finan?a cu un milion de euro revistele de cultur? consacrate, deci nemeritându-se a ne mai preocupa individual de cozile de la administra?ia financiar?, care s-ar fi putut evita printr-o mai atent? descifrare a instruc?iunilor.

Sunt, a?adar, b?nuite interese scriitorice?ti ?i postsecuriste în men?inerea lui Paul Goma extra muros. Dar ce e mai r?u e c? ele ne sunt ?i ne vor fi prezentate într-un ambalaj ciudat.
Evreii au p?timit Holocaustul ?i comportamentul lor e firesc, el e natural chiar atunci când apar exager?ri. Pur ?i simplu, n-au chef s? li se mai repete istoria, ?i avem de înv??at de la ei!
Anormal e comportamentul românesc. În Opera lui Paul Goma, momentul “S?pt?mâna Ro?ie” ?i celelalte interven?ii controversate nu ocup? o pondere mai mare decât texte similare în cea a Soljeni?înului rus! ?i totu?i, ast?zi, Paul Goma împlinind 75 de ani la Paris, este un Dante al României acesteia mancurtizate, de la Strehaia la Soroca, iar izolarea în care îl ?in românii lui din dou? capitale este, de regul?, pe t?cute, subîn?eles, azvârlit? exclusiv asupra evreilor. ?ti?i, noi am vrea s? rezolv?m, dar ei se opun sau se vor opune…

Despre m?re?ia rezisten?ei sale la ceau?ism istoria nu poate s? tac?, iar exilarea sa complet?, definitiv?, nu numai din reviste ci ?i din literatura român? pe motiv c? n-ar fi suficient de scriitor este infezabil? pentru simplul motiv c?, la Paris, alt? treab? n-are, decât s? fie scriitor, pe când filologul universitar î?i ocup? memoria cu mii de nimicuri, iar cel institu?ionalizat manager nu mai poate conta pe creativitatea fondului s?u afectiv. Se va mai vorbi mult? vreme, de bine sau de r?u, despre ampla sa Oper? ?i nu e nevoie a repeta c? nu se va admite scuz? mâine cum c? nu ?tiu ce holocaustologi s-au opus întoarcerii lui Paul Goma, iar scriitorii ?i politicienii români (unii b?nui?i a fi emana?ia structurilor postsecuriste) nici usturoi n-au mâncat.
De aceea, nu e chiar a?a de r?u a reaminti cititorilor s?i ?i beneficiarilor întru Libertate ai luptei sale necurmate, c? la 2 octombrie 2010 Paul Goma împline?te tot la Paris 75 de ani.
Mai mult înc?, deoarece tocmai s-a votat 15 ianuarie drept Zi oficial? a culturii na?ionale, adic? s? nu-l mai serb?m f??i? pe Eminescu, ne a?tept?m ca senatorilor s? le dea Dumnezeu gând bun ?i imbold la a examina virtualitatea ca 2 octombrie, ziua lui Paul Goma, s? devin? cumva “Ziua intelectualului român membru sau fost membru al unei uniuni de crea?ie”, motiva?ia fiind c?, în sensul lui Émile François Zola, intelectualul nu poate fi decât incomod, disident sau opozant.
S-o serbeze cine are curaj!

Leave a Comment

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X