Surâsul lui Paul Celan

Articol publicat in: Cultura


Într-o înserare de august, r?t?cind prin plinul de umbre ora? multicultural de pe Prut, am întâlnit coborând pe Holovna Street, pu?in înainte de Parcul ?evcenko, bustul lui Paul Celan. În 1992, acesta a fost întâiul monument nesovietic din Cern?u?i. Nu atât armonia cu amurgul a secerei lunii m-a surprins cât surâsul poetului, pe care ulterior l-am redescoperit pe Google images sfidând constant o biografie amar? care pe oricare altul l-ar fi îngenuncheat zi de zi, or? de or?.

Le počme est au plus fort quand il est au bord de lui-męme. Nu ?tiu dac?, aruncându-se în Sena , Paul Celan se va fi gândit la alt r?s?ritean, unul distrus de primul r?zboi, Guillaume Apollinaire, al c?rui aparent copil?resc poem Pont Mirabeau leag? derizoriul amorului pierdut de mu?enia profund? a lui Heraclit, de fiin?? ?i de timp.

Nu ?tiu cum s? explic presim?irea din duio?ia c? primul s?u poem, intitulat “De ziua mamei” (1938), este o declara?ie de iubire a lui Paul Celan pentru mama sa.

Nu ?tiu ce alt poet definitoriu secolului XX a mai citit atât de adânc textul filozofiei, într-o limb? german? cum-necum Heidegger atât de dureros de matern?.

?i nu mai pu?in firesc la atâta zbucium, pe Freud: FRANKFURT, SEPTEMBER’/Blinde, licht-Zbärtige Stellwand./Ein Maikäfertraum/leuchtet sie aus.//Dahinter, klagegerastert,/tut sich Freuds Stirn auf,/die draußen/hartgeschwiegene Träne/schießt an mit dem Satz :/ŤZum letzten-/mal Psycho-/logie.ť//Die Simili- /Dohle/frühstückt. //Der Kehlkopjverchlußlaut/singt.

Nu ?tiu dac? Poezia lui Paul Celan ar mai fi fost tot atât de esen?ializat? dac? o bun? parte din nevoia de confesiune nu s-ar fi detensionat în coresponden?a cu Ingeborg Bachmann, graficiana Gisčle Celan-Lestrange aleas? de so?ie, ?i Nelly Sachs. Dup? cum o alt? bun? parte a tensiunilor s-a dizolvat în ceea ce era rostit deja, întreaga via?? Paul Celan fiind un neobosit traduc?tor (nu din oricine: Guillaume Apollinaire, Antonin Artaud, Charles Baudelaire, André Breton, Emily Dickinson, Serghei Esenin, Stéphane Mallarmé, Ossip Mandelstam, Gérard de Nerval, Fernando Pessoa , Arthur Rimbaud, William Shakespeare, Giuseppe Ungaretti, Paul Valéry, Tudor Arghezi, Gellu Naum, Virgil Teodorescu…).

Nu ?tiu cum ar ar?ta o copert? cenu?ie, înf??i?ând la un col? de cotitur? parizian pe Virgil Ierunca , Emil Cioran ?i Paul Celan sf?tuindu-se dac? este posibil? în secol traducerea german? pentru Précis de décomposition (Lehre vom Zerfall).

Ne-a r?mas vocea lui Celan citind versurile altora (Paul Celan liest Gedichte von Sergej Jessenin und Ossip Mandelstam) ?i, urm?rind adaptarea intona?iei la autor ?i la poem, nu te mai îndoie?ti de eternitatea lirismului când poe?ii se ajut? unii pe al?ii a?a.

Nu ?tiu dac? Claire Goll prin acuza?ia de plagiat dup? so?ul ei, Yvan Goll, absurd? st?ruitor, a generat depresiunea nervoas? a lui Paul Celan sau mai greu va fi ap?sat am?r?ciunea c? Epoca îi face agresivi chiar ?i pe cei care ar trebui s? fie apropia?i.

Nu ?tiu cum se vor descurca în vremurile ce vin genera?iile needucate, care nu vor mai lua decât în r?sp?r Poezia. Le doresc s? nu aib? nevoie de o limb? de doliu.

Nu ?tiu dac? Jean Ancel, autorul cumplitei monografii privind Transnistria – 3 vol. (Ed. Atlas, 1998), avea vreo leg?tur? de rudenie cu Paul Ancel (Antschel). (Nu e r?u s? amintesc c? Celan însu?i sublinia cu un surâs cât de apropiat de al s?u era numele evreu al lui Kafka, Amschel!)

Recent, la 8 octombrie 2010, Norman Manea a lansat la Suceava, la Biblioteca Bucovinei, o carte rod al unui zbucium îndelungat, asupra c?reia reflectând, Angela Furtun? avertizeaz? c?: “Norman Manea actualizeaz? pentru memoria colectiv? amprenta pus? de civiliza?ia traumei Shoah asupra evreului universal; obiectul uman supus tuturor excluziunilor poate deveni, îns?, în cadrul antisemitismului generic (cf. Lévinas, ura omului fa?? de ceilal?i oameni), atât evreitatea, cât ?i orice alt? etnie desemnat? în mod circumstan?ial ca vinovat de serviciu.”

Titlul c?r?ii ap?rute la Editura Hasefer este Laptele negru, ?i chiar are ca motto un fragment din Die Todesfuge: Lapte negru din zori te bem când e noapte/ te bem la amiaz? e moartea un me?ter german/ te bem diminea?a ?i seara te bem ?i te bem…(fragment din Tangoul mor?ii, „ Contemporanul ”, 2 mai 1947, trad. Petre Solomon). Dealtfel, Simpozionul O CULTUR? A SUPRAVIE?UIRII în cadrul c?ruia a fost lansat? cartea lui Norman Manea, a fost prilejuit de Ziua Holocaustului din România (9 octombrie) ?i de o sesiune generic? a manifest?rii 2010 – Anul Paul Celan

Observ c? Norman Manea este un scriitor suficient de bine definit pentru o carier? mondial? ?i totu?i î?i pune o culegere de articole ?i interviuri definitorie sub un titlu datorat Poetului cern?u?ean, adic? alesului care a slujit adev?rul printr-un limbaj situat mai aproape de exprimarea originar?, complet?.

Vedem mai sus, chiar în obsedantul motto, c? uneori nu e a?a de greu a rosti adev?rul: der Tod ist ein Meister aus Deutschland! Iar traduc?torul Celan concretizeaz? într-un loc, din francez? în german?, tot atât de t?ios – expresia alambicat? “Transports noirs” qui partent ŕ la nuit et dont personne ne saura jamais rien devine Die “Dunkeltransporte” — ihr Ziel sind die Krematorien.

S?-l ascult?m pe pe cel trecut prin istorie ?i prin lume rostindu-?i f?r? ur? Die Todesfuge:

http://www.lawrenceglatz.com/germ3230/texte/todesfuge.mp3

Acum, nu ne r?mâne decât s? ne cutremur?m de cât de puternic str?bate prin timp surâsul de copil al lui Paul Celan.

Leave a Comment

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X