Stânca realit??ii basarabene

Articol publicat in: Cultura


A ?ocat pre mul?i cititori ?i, se va vedea efectul la apropiatul Târg de Carte Gaudeamus, disciplina probabil nonformal? ar?tat? de scriitorii no?tri români din RO în ceea ce prive?te executarea vreunor ipotetice directive, apropouri, indica?ii ?i orient?ri, dar eu cred c? avem nefericita rezultant? vectorial?, precum recent la aniversarea Paul Goma 75 de ani, a comportamentului fiec?ruia dup? cum i-a dictat-o con?tiin?a, anume s? nu se afi?eze. Tare nepl?cut este c? au fost lipsi?i de vizibilitate tocmai scriitorii (a se inventaria numele din relat?rile de pres?!) atât la una din ultimele activit??i literare din sediul pierdut, Casa Monteoru simbol pe legitima?iile USR, priveghiul, cât ?i la funeraliile poetului Adrian P?unescu,  precum Goga sau Vieru posibil Poet Na?ional pentru urma?i, pe care l-au l?sat astfel prad? discursului l?b?r?at al politicianului Corneliu Vadim Tudor, cu primejdia de a se l??i pân? la Atlantic ?i Atlantida ocara de na?ionalism extremist pentru o Oper? Complet? pur patriotic? de o via?? cât mai multe vie?i ale altora.

Toat? stima pentru emo?ionantul discurs funebru al revolu?ionarului Varujan Vosganian , delegatul USR (vicepre?edinte), pre?edinte al Uniunii Armenilor din România ?i autor al unei lecturi obligatorii – Cartea ?oaptelor (Polirom, 2009), distins orator care ?i-a atenuat pentru mult? vreme adeversit??ile adunate ca ministru de finan?e liberal.

?i nesfâr?it? uimire ?i admira?ie pentru miracolul care a luminat parc? ?i mai mult aceast? însorit? zi de noiembrie: stânca realit??ii basarabene!

Îi reamintesc pe înal?ii oaspe?i: pre?edintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, academicianul Mihai Cimpoi, academicianul Gheorghe Duca, pre?edintele Academiei de ?tiin?e a Moldovei ((n?scut ca ?i Adrian P?unescu în Cop?ceni!), poetul Nicolae Dabija (din marea genera?ie a b?t?liei pentru Limba noastr? cea român?, purtat? ca redactor ?ef  al s?pt?mînalului Literatura ?i Arta), membru de onoare al Academiei Române, ?i, nu ?tiu de ce, nu uit s? amintesc aici ?i pe prietenul nostru poet din Serbia, inconfundabilul Adam Pusloji?, membru de onoare al Academiei Române, c?ruia îi în?elegem dezolarea de a-l vedea pe Adrian P?unescu acum nedesp?r?it de Nichita St?nescu într-o Românie mai bun?.

Ace?ti oaspe?i dragi au deschis ochii cârcota?ilor asupra unei virtu?i a Cenaclului Flac?ra complet uitat? în valul de obiec?ii ?i denigr?ri legate de slujirea statului totalitar ceau?ist. (Da, a existat ?i aceast? func?ie! Spectacolele aveau o secven?? bol?evism asiatic pe care o înghi?eai cu scârb?, cam cum înghi?i azi atâta publicitate, dar mai aproape de vom?! Dac? decupai aceast? concesie obligatorie finan?atorului, ob?ineai îns? lamura unui document acceptabil, cum avem filmul „Te salut genera?ie în blugi” sau grupajul de trei viniluri Electrecord despre Cenaclul Flac?ra, din care suntem ului?i ?i azi cum a fost posibil? atunci la montaj purificarea de pupincurism!).

Pu?ini contemporani se vor fi gândit la efectul ca de Europ? Liber? în R.S.S. Moldoveneasc? al educa?iei patriotice desf??urate de Cenaclul Flac?ra str?b?tând ?ara în lung ?i-n lat, tulburând locurile unde nu se întâmpla nimic altceva decât propagand? ceau?ist? care, a?adar, preexista, nu o aduceau folki?tii!

Noi bucure?tenii care ajunsesem de în?elegeam de pe micul ecran bulg?reasca vorbit? de un Alain Delon , ne putem închipui emo?ia de peste Prut când radioul românesc îl aducea într-o multa?teptat? sear? de luni, de pild? pe vecinic tân?rul Tudor Gheorghe cântând: “A fugit pe sub fereastr?/ Rusul cu Moldova noastr?”, ?i atâtea vechi cântece na?ionale, inclusiv viitorul imn al lui Alexei Mateevici, „Limba noastr?”!

Pe stânca realit??ii basarabene, s-au rezemat, a?adar, funeraliile de posibil Poet Na?ional (certitudinea nu o poate aduce decât posteritatea) ale lui Adrian P?unescu, altfel multe suflete prozaice de observator neimplicat n-ar fi v?zut la Cimitirul Bellu decât un politician printre politicieni, într-o zi în care nebucure?tenii sosi?i la Ateneu au mai avut o consolatoare surpriz?: statuia ecvestr? a Regelui Carol I, realizat? de Florin Codre respectând monumentul realizat cândva de marele sculptor croat Ivan Mestrovi? ?i topit de bol?evicii no?tri ca s?-l toarne pe Leninul din Pia?a Scânteii, se afl? deja pe soclul din dreptul Bibliotecii Funda?iilor Regale, în ciuda opozi?iei unei p?r?i a societ??ii civile preocupate de fluidizarea circula?iei în Pia?a Palatului Regal.

Leave a Comment

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X