Vadim cu ghipsul, o statuie POSTROMÂNISMUL
Articol publicat in: Politica
De când a apărut PRM (revista cam odată cu Mineriada din 1990, lângă Adevărul, Azi, Dimineaţa), compromiţând idealul fie şi cultural al României Mari Regale, „tribun” înseamnă pamfletar care nu se teme de tribunale .
Mulţi aşteptau să fie bărbat preşedintele Emil Constantinescu şi să-l amuţească după ce a fost reclamat gloatei la teveu, maculându-se Alianţa Civică, drept amant al poetei Ana Blandiana. Dimpotrivă, i-a permis să ajungă finalist !
Furia lui Vadim acum trimite la bănuiala sa că e un persecutat, într-o anumita conjunctură: mai sunt şi alţi neevacuaţi! Oare nu cumva executarea aia silită o fi fost vreo concesie portocalie către UDMR, odată cu Legea Educaţiei? Şi, brusc, uite, dom’le, justiţia funcţionând în RO! Cu un cunoscut precum Le Pen europarlamentar! N-o fi ăsta un semnal că vrem Schengen , către noua preşedinţie ungară a UE?
Ar trebui imortalizat Vadim cu ghipsul, o statuie POSTROMÂNISMUL, pentru că ar fi chiar imaginea decrepită şi nerespectată a cât naţionalism şi chiar patriotism a mai rămas in RO, exact când alţii îl impun Europei şi Ardealului pe al lor!
Cu ochii pe circul lui Vadim, analiştii, intelectualii şi megaintelectualii români încă nu au organizat nici o dezbatere publică serioasă privind Chestiunea Secuiască.
Măcar să-l fi sfătuit pe eroul Revoluţiei de pe malurile Begheiului să nu mai folosească în evocări degradarea pro-bucureşteană „răscoala de la Timişoara”.
Şi, odată scăpaţi de bruiajul Cuţaridei Mari, să silabisim cu toţii documentele de pe acest site, că sunt multe de aflat, de învăţat şi, eventual, de îmbunătăţit sau prevenit.
