Centenarul Emil Cioran
Articol publicat in: Cultura
Centenarul Emil Cioran (8 avril 1911 Răşinari en Roumanie – 20 juin 1995 Paris) se celebrează discret mai mult la export, ca sub ocupaţia bolşevică. Pe plan intern, se practică în principal demitizarea pe bază de oglindirea unor intimităţi, cum ar fi multinvidiatul execiţiu de admiraţie cu diavoliţa Friedgard Thoma.
Vine 8 aprilie şi editorii români de cărţi şi amatorii de filozofie poate că se preocupă un pic mai practic de Centenar , anume juisând cu poporul la ieşirea cu bocănituri a României din recesiune . Iar partea franceză a moştenirii filozofice cioraniene pare a fi anticipat şi ea plăcerile noastre.
Eseistul Stéphane Barsacq, editor la Robert Laffont şi Albin Michel, carele a mai publicat Simone Weil, Le Ravissement de la raison, Le Seuil, 2009, iar în 2010 a prefaţat Romain Rolland – Vie de Tolstoï, a scris tot cam în stil déboulonnage de la statue o investigaţie perfectă tehnic, dar cu titlu foarte sexy, Cioran, éjaculations mystiques, Seuil, 2011.
Ecoul cărţii e în Le Monde, 25 Février 2011, îl găseşti pe Scribd, 470 cuvinte. Didier Cahen alege previzibil tot un titlu postmodern, Jouissances de Cioran, subliniind că Barsacq evidenţiază descendenţa românului din ortodoxie , gnostici şi Dostoievski.
Cu atâtea ejaculări şi juisări, o să-mi aduc eu aminte de centenarul din 2011, ca de dublul centenar ratat din 2007, al celor doi mari prieteni, Mircea Eliade şi Mihail Sebastian, 100 de ani şi de la o mare Explozie Socială, an 2007 când măcar am avut consolarea cu Mircea Cărtărescu – Orbitor. Aripa dreaptă, aşteptând înnobelarea.
