Un periodic de nişă, Magazinul Funerar
Articol publicat in: Servicii
Primul număr din Magazinul Funerar, revista profesioniştilor din domeniu, lansat joi 19 mai 2011 la Centrul de presă ROMEXPO, cumva ca avanpremieră Bookfestului, surprinde prin calitatea promisă de chiar coperta sobră, cu un desen dureros de Dorel Zaica amintind cuiele lui Christ, încadrat de recomandări din Sumar – Arany Levente: Îmbălsămarea înseamnă civilizaţie, Legea cimitirelor, Deputatul Lakatos Péter: Cimitirele sunt oraşe fără partide politice .
Profesioniştii din domeniu pot fi „producători, importatori sau distribuitori de sicrie, accesorii, articole funerare, obiecte bisericeşti, organizatori de evenimente specifice, restaurante şi servicii de catering, instituţii sau organizaţii din domeniu şi lista poate continua”.
Pe lângă actualitatea funerară, prezentări de produse, ştiri despre firme sau publicitate, vom găsi noutăţi din domeniul economic, legislativ, medical. Dar ce ne fascinează la viitorul periodic, de care suntem siguri că nu va sucomba, este promisiunea unor pagini dedicate „literaturii, muzicii, picturii, toate făcând, evident, referire la domeniul funerar.“
Alte titluri incitante sunt:
Elisabeth Taylor, divă şi după ce şi-a dat ultima suflare
Caligrafiile Morţii sau Viaţa după Zaica
Cimitirele evreieşti din România, un dosar sensibil
funeralii New Age: americanii îşi expun rudele decedate în vitrină
Când eroii mor… Onorurile militare
Pedeapsa capitală – istoric şi perspective
Prevederi testamentare atipice şi aberante
Cimitirul Bellu , un loc de regândire al propriului rost.
Dintre noutăţile de la Expo Funerare 2011 semnalăm: capace de sicrie cu aer condiţionat, sisteme de asigurare împotriva jafurilor, sicriele din metale şi lemn de esenţă tare. Pentru clienţii conştienţi ecologic este atractiv sicriul uşor din fibrotec, care emite la ardere cu până la 75% mai puţin dioxid de carbon decât cele din lemn clasic.
Cine a avut curaj să caute la Romexpo pavilionul F, a putut constata că spaima o dau nu lucrurile, indiferent de simbolismul lor, ci prezenţa decedatului.
Altminteri, maşinile funerare de la intrare păreau primitoare, iar obiectele din interior nu arătau mult altfel decât cele de la un salon auto (care au şi acelea încărcătură funerară), judicios proiectate pentru îndeplinirea funcţiei lor.
Acoperindu-se şi această nişă, ne-am înmormântat în normalitate.
