Către un viitor ce se prevede cianotic
Felul în care presa din RO şi intelectualii s-au derobat, s-au făcut că plouă după anunţul prezidenţial de ieri, neechivoc, că Afacerea Roşia Montana e tranşată, merită câteva teze de doctorat sau de Nobel, una din ipotezele de lucru putând fi că democraţia pe-aici, in Primul Stat Unit al Europei, e garantată de UE, nu de societatea civilă.
Dealtfel, e prea târziu pentru dezbateri, şi în Frigmania, şi în Bovenia. Apare riscul acuzaţiei regizării ipocrite.
Nu ştiu cine s-ar îndoi că Germania poate proiecta centrale nucleare sigure şi totuşi opoziţia civică a impus acolo alte opţiuni energetice . În RO, dezbaterea privind jocul cu cianurile a fost mai puţin observabilă şi decât Rezistenţa prin cultură sub ceauşism. Romanul lui Alexandru Vakulovski a fost executat în chiar Dilema, de Marius Chivu , expert în literatură basarabeană. Curajosul interviu al lui Mircea Cărtărescu din Formula As nr 938 n-a avut nici un ecou. Iar dezbaterea Monicăi Macovei văz că se face cu comentariile închise!
De aceea, în caz că peste zece ani vom avea probleme ecologice , intelectualii românilor vor fi sub aceleaşi acuzaţii de tip Mitläufer ca in ziulica de azi, spre marea satisfacţie a politicienilor şi a stăpânilor mai bogaţi ai acestora dintr-un viitor ce se prevede cianotic.
